I thought Iโd share a sermon I preached recently in a church in Romania. Any resemblance to another sermon I preached recently in English is entirely uncoincidentalโฆ
Cรขnd am รฎnceput sฤ mฤ gรขndesc la pasajul acesta, Ioan 1:1-18, prologul Evangheliei dupฤ Ioan, ลi la ceea ce รฎnseamnฤ cรขnd autorul se referฤ la slava Lui pe care el ลi primii creลtini au privit-o, mi-am adus aminte despre un eveniment din viaลฃa unui profesor din secolul al XIX-lea. Lobegott Friedrich Constantine von Tischendorf a fost preocupat toatฤ cariera lui sฤ studieze cรขt mai multe manuscrise ale Noului Testament, cu scopul de-a recupera cumva forma sa originala. Aลa cum presupun cฤ cei mai multi stiti ca nu mai existฤ originalele cฤrลฃilor din Biblie, astfel ca doar prin comparaลฃia manuscriselor cele mai timpurii putem sฤ realizฤm o aproximare a formelor originale ale acestor cฤrลฃi. รntr-o vizitฤ รฎn Egipt, el a descoperit un manuscris care mai tarziu s-a numit โCodex Sinaiticusโ, un exemplar din secolul al IV-lea al Bibliei รฎn greacฤ ลi astfel unul dintre copiile complete cele mai antice. Tischendorf descrie descoperirea pe care el a fฤcut-o รฎn felul urmฤtor:
Lรขngฤ muntele Sinai, in Mฤnฤstirea Sfรขntei Catarina, am descoperit comoara
tuturor cercetฤrilor mele. Cรขnd am vizitat mฤnฤstirea รฎn luna mai, 1844, am
observat, รฎn mijlocul unei sฤli mari, un coล enorm plin de foi de pergament. Un
bibliotecar (un om foarte informativ) mi-a spus cฤ deja doua gramezi de hรขrtii
asemฤnฤtoare, foarte uzate ลi afectate de trecerea timpului fusesera arse. Ce
surprizฤ a fost pentru mine cรขnd am gฤsit รฎntre aceste hรขrtii un numฤr
semnificativ de pagini ale unei copii ale Vechiului Testament รฎn limbฤ greacฤ,
care mi se pฤruse a fi una dintre cele mai antice pe care o vฤzusem vreodatฤ.
Autoritฤลฃiile mฤnฤstirii mi-au dat voie sฤ iau o treime dintre foile de
pergament, sau aproximativ 43 de foi รฎntru-cรขt ei deja planificasera sฤ le ardฤ.
รnsฤ nu-i am putut convinge sฤ-mi dea restul. Satisfacลฃia enormฤ pe care am
arฤtat-o i-a fฤcut suspicioลi ลi ลi-au dat seamฤ cฤ manuscrisul ar putea vi
valoros. Am transcris o paginฤ din cฤrลฃile Isaia ลi Ieremia ลi i-am rugat pe
cฤlugฤri sฤ pฤstreze cu grijฤ oricare asemenea rฤmฤลiลฃe de manuscrise pe care le
vor gฤsi de acum รฎncolo.
Intre timp Tischendorf a reuลit sฤ intre รฎn posesiunea manuscrisului, deลi numai dupa 15 ani de zile de atunci. Ceea ce mi se pare cel mai interesant (iar pentru un profesor de Nou Testament aลa cum sunt eu, cel mai ingrozitor lucru) este faptul cฤ acest manuscris al Noului Testament extrem de important aproape cฤ a fost ars, caz รฎn care n-am fi aflat niciodata despre el. Pentru Tischendorf, ca ลi pentru alลฃi experลฃi รฎn domeniul Noului Testament din vremea lui pรขnฤ รฎn ziua de azi, descoperirea manuscriselor cรขt mai timpurii este extrem de important, fiind cheia pentru reconstituirea formei โoriginaleโ a Noului Testament. Neavรขnd exemplarele originalele, cu cรขt mai timpurii sunt exemplarele pe care le avem acum, cu atรขt mai aproape ne apropiem de forma lor originalฤ. Dacฤ unii dintre dumneavoastrฤ aลฃi citit o traducere mai veche ale Bibliei, iar apoi aลฃi citit una mai recentฤ (fie รฎn limba romรขnฤ, fie รฎn englezฤ), probabil cฤ aลฃi observat cฤ existฤ locuri unde unele cuvinte sunt schimbate, unde lipsesc fraze sau altele sunt adฤugate, sau alte asemenea schimbฤri. Motivul schimbฤrilor sunt tocmai descoperiri ca cea a lui Tischendorf, adicฤ faptul cฤ traducฤtorii care au lucrat mai recent au avut acces la manuscrise mai antice decรขt traducฤtorii care au lucrat acum cรขteva secole.
Mulลฃi รฎn vremea lui Tischendorf au avut o altฤ gรขndire despre Biblie. Ei au considerat cฤ manuscrisele Bibliei trebuiesc sฤ se conformeze forma aprobatฤ de รmpฤratul Constantin cu un mileniu ลi jumฤtate รฎnainte. Astfel ei n-au vฤzut nici o valoare รฎn pฤstrarea manuscriselor vechi, mai ales manuscrise care erau diferite de versiunea โofficialฤโ, รฎn timp ce cฤlugฤrii au fฤcut o grฤmada de copii noi ale tipului de manuscris aprobat, care erau bineรฎnลฃeles รฎntr-o condiลฃie mai bunฤ, fiind noi. รnsฤ ceea ce pentru unii n-a fost decรขt material folositor pentru aprinderea focului, pentru alลฃii a fost o evidenลฃฤ importanta despre forma originalฤ a Noului Testament ลi istoria copierii ลi a transmiterii sale. Astฤzi cรขnd citim Evanghelia dupฤ Ioan, citim o traducere ai cฤrorฤ trฤducฤtori au luat รฎn considerare manuscrisul descoperit de Tischendorf cรขt ลi alte manuscrise asemฤnฤtoare.
V-am povestit despre experienลฃa lui Tischendorf pentru cฤ ilustreazฤ cum lucrurile unuia considerate gunoi sunt comoara altuia. Sper cฤ este clar cum considerarea acestui subiect este relevant la interpretarea lui Ioan 1:14. Imediat dupฤ ce citim โCuvรขntul s-a fฤcut trupโ, citim mai departe cฤ โnoi am privit slava Luiโ. รnsฤ la ce se referฤ cuvรขntul โslavaโ? Constฤ oare รฎn ceea ce oameni considerฤ a fi glorioasฤ? Sau oare a privi slava lui Dumnezeu รฎn viaลฃa lui Isus ne cere sฤ gรขndim altfel despre slavฤ, despre glorie? Oare ceea ce noi preลฃuim este despreลฃuit de Dumnezeu ลi ceea ce preลฃuieลte Dumnezeu noi privim cu despreลฃ?
Ca sฤ ne pregฤteascฤ pentru a considera aceste lucruri, Evanghelia dupฤ Ioan รฎncepe โla รฎnceputโ, cu un ecou din primul capitol din Geneza. Apoi introduce un concept familiar รฎn epoca รฎn care evanghelia a fost scrisฤ, รฎnsฤ care cere explicaลฃie ลi clarificaลฃie รฎn vremea noastrฤ. De ce spune Ioan cฤ โLa รฎnceput era Cuvรขntulโ? De ce foloseลte termenul โCuvรขntโ ลi nu alte termen? De ce se prezintฤ ca ลi cรขnd acest lucru ar fi uลor de รฎnลฃeles? Dacฤ gฤsim rฤspunsul la รฎntrebarea cea din urmฤ, ne va ajuta sฤ รฎnลฃelegem ce รฎnseamnฤ sฤ spunem cฤ โCuvรขntul s-a fฤcut trupโ ลi de asemenea semnificaลฃia faptului cฤ, din perspectiva noastra, โtrupul s-a fฤcut cuvinteโ โ sau altfel zis, faptul cฤ noi privim spre Cuvรขntul-fฤcut-trup prin mijlocul unor cuvinte scrise, ca de exemplu cele pe care le-am citit ลi pe care le studiem รฎmpreunฤ astฤzi.
Sensul cuvรขntul romรขnesc โcuvรขntโ nu corespunde รฎn mod precis la sensul cuvรขntului grecesc folosit aici รฎn Evanghelia dupฤ Ioan. Cuvรขnt grecesc respectiv este logos din care se trage cuvรขntul romรขnesc logicฤ precum ลi โ-logiaโ din cuvinte ca biologie sau teologie. Logos se referฤ nu doar la cuvรขntul spus ci ลi la cuvรขntul gรขndit, raลฃiunea, gรขndul care existฤ รฎn doar minte. Stoicii (o ลcoala filozoficฤ greacฤ) au folosit termenul ca sฤ desemneze โsufletul lumiiโ โ un principiu pe care ei au crezut cฤ este responsabil pentru ordinea ลi organizarea raลฃionalฤ din univers. De la ei alลฃii au รฎmprumutat termenul, รฎntre care filozoful evreu Filon din Alexandria, un contemporan de-al Domnului Isus, care a folosit acest termen ลi concept filozofic ca sฤ explice cum un Dumnezeu transcendent ลi perfect ar fi putut interacลฃiona cu lumea creatฤ ลi sฤ se facฤ cunoscut oamenilor. Astfel acest termen, logos, Cuvรขntul, a fost folosit pentru multe secole, timp รฎn care a ajuns sฤ aibฤ o adรขncime profundฤ de sens ลi de semnificaลฃie. Iar cรขnd autorul acestei Evanghelii a scris cฤ Cuvรขntul s-a fฤcut trup รฎn viaลฃa umanฤ a lui Isus, a vrut sฤ spunฤ ceea ce contemporanii sฤi ar fi รฎnลฃeles: Isus este exprimarea รฎntr-o viaลฃฤ umanฤ a raลฃiunii ลi a sensului existenลฃei; el este exprimarea รฎntr-o viaลฃฤ umanฤ a revelaลฃiei proprii a lui Dumnezeu.
Ceva foarte asemฤnฤtor se รฎntรขmplฤ atunci cรขnd Cuvรขntul lui Dumnezeu se face trup ลi atunci cรขnd trupul lui Isus se face cuvinte scrise, ajungรขnd la noi prin mijlocul naraลฃiunilor ลi al รฎnvฤลฃฤturilor din Evanghelii. Dumnezeu nu vine la noi โvorbiind propria sa limbฤโ dacฤ putem sฤ spunem aลa. Dumnezeu nu ne confruntฤ cu esenลฃa sa purฤ, adresรขndu-se omenirii cu provocarea de a รฎnลฃelege ce este el ลi ce รฎnseamnฤ el โ ca ลi cรขnd am putea noi รฎnลฃelege infintul cu miinลฃile noastre finite. Dumnezeu รฎnsuลi se apropie de creaลฃie prin creaลฃie. Acest principiu de รฎntrupare รฎndruma creลtinismul de-a lungul secoliilor, de exemplu cรขnd primii creลtini au considerat cฤ rฤspรขndirea evangheliei este mai importantฤ decรขt pฤstrarea cuvintelor exacte ale Domnului Isus. Astfel avem Evanghelii scrise รฎn greacฤ (limba cea mai larg rฤspรขnditฤ รฎn partea de est a Imperiului Roman) ลi nu รฎn aramaicฤ, limba maternฤ a lui Isus. Oricรขnd are loc o traducere, se pierde din sens ลi se adaugฤ la sens โ motiv pentru care รฎn Italia existฤ un proverb, โun trฤducฤtor e un trฤdฤtorโ. รnsฤ creลtinismul nu pretinde cฤ existฤ o limbฤ divinฤ pe care toลฃi trebuie s-o รฎnveลฃe dacฤ vor sฤ aibฤ de a face cu Dumnezeu. Dimpotrivฤ, creลtinismul spune cฤ Dumnezeu poate, chiar trebuie, sฤ fie รฎntรขlnit printr-o viaลฃฤ umanฤ, sau prin cuvinte umane.
Un misionar ลi autor binecunoscut, Leslie Newbiggin, a scris: โIdea cฤ cineva ar putea separa printr-un proces de distilare o evanghelie purฤ ลi nedenaturatฤ de vreo adaugare culturalฤ este o iluzie. Mai rฤu, este o negare a evangheliei, pentru cฤ evanghelia are de a face cu cuvรขntul fฤcut trupโฆTotuลi evanghelia, care de la รฎnceput pรขnฤ la sfรขrลit este รฎntrupatฤ รฎn forme culturale, pune sub semnul รฎntrebฤrii toate culturile โ inclusiv cultura รฎn care a fost รฎntrupatฤ รฎn originalโ.
Astfel orice formฤ a creลtinismului care pare a se axeze exclusiv pe preservarea sensului vechi, pe pฤstrarea formelor vechi, a pierdut impulsul spre รฎntrupare ลi traducere care a รฎndrumat misiunea creลtinฤ de-a lungul secolelor ลi de asemenea a pierdut raลฃiunea atรขt a compoziลฃiei Evanghelilor รฎn greacฤ, cรขt ลi a traducerii lor รฎn nenumฤrate limbi (รฎntre care ลi romรขnฤ). Acest impuls spre รฎntrupare ลi traducere este de asemenea o cheie importantฤ care ne ajutฤ sฤ รฎnลฃelegem cum Evanghelia dupฤ Ioan รฎl prezintฤ pe Isus.
Ar fi fost mult mai multe de spus despre acest pasaj din Evanghelie dupฤ Ioan, dar nu avem timp. รn mod asemฤnฤtor, la sfรขrลitul Evangheliei, autorul recunoaลte cฤ s-ar putea umplea toate cฤrลฃile din lume cu cuvinte depsre Isus. Astfel ne face conลtient de un aspect important al revelaลฃiei lui Dumnezeu aลa cum se prezintฤ รฎn aceastฤ Evanghelie. Dumnezeu fiind infinit รฎntrece ceea ce s-a putut cuprinde รฎn anii vieลฃii umane a lui Isus, tot aลa cum existฤ mai multe evenimente din viaลฃa lui Isus decรขt au putut fi cuprinse in aceastฤ carte, sau celelalte trei scrise depsre el care sunt incluse รฎn Noul Testament, sau chiar รฎn toate celelalte cฤrลฃi pe aceeaลi temฤ care s-au scris de atunci. Evanghelia dupฤ Ioan ne atrage atenลฃia asupra acestui fapt de douฤ ori aici รฎn prolog. Ne spune cฤ acest Cuvรขnt este lumina care lumineazฤ pe orice om, pe fiecare om. Tot aลa se menลฃioneazฤ cum Cuvรขntul a fost รฎn lume tot mereu ลi รฎnainte de รฎntrupare, care este introdusฤ abia รฎn versetul 14. Cรขnd autorul Evangheliei s-a referit la felulu รฎn care Cuvรขntul era รฎn lume ลi a fost respins, a avut รฎn vedere activitatea Cuvรขntului lui Dumnezeu prin รฎntreaga istorie ลi nu numai รฎn Isus. Pentru autorul Evanghelie dupฤ Ioan, ca ลi pentru creลtini รฎn general, Isus este revelaลฃia supremฤ a lui Dumnezeu, dar รฎn nici un caz nu este prezentat ca fiind singura revelaลฃie a lui Dumnezeu. Dacฤ unii creลtini nu รฎnลฃeleg aceste lucruri, este (รฎntr-un mod ironic) tocmai din cauza riscului pe care Dumnezeu ลi-l ia, riscul pe care autorii cฤrลฃilor Noului Testament ลi-l iau, pentru ca sฤ comunice evanghelia. Evanghelia nu rฤmรขne รฎn contextul sฤu original รฎn primul secol ลi รฎn greacฤ, un context รฎn care รฎnลฃelegerea sa รฎn mod greลit era mai puลฃin probabil. รn contextul acela รฎnsฤ, era mult mai clar cฤ autorul Evangheliei a fost dispus sฤ se foloseascฤ de termeni din alte tradiลฃii de gรขndire religioasฤ ca sฤ-ลi exprime propria credinลฃa.
Astfel ajungem la punctul principal, รฎn miezul prologului: ce รฎnseamnฤ sฤ โprivim slava luiโ? Unii cititori ai Evangheliei dupฤ Ioan au rฤmas cu impresia cฤ Isus aproape cฤ nu este uman, cฤ nu atingea pฤmรขntul cรขnd mergea, cu o aureolฤ care strฤluceลte รฎn jurul capului sฤu aลa cum gฤsim รฎn picturi.
Dar de multe ori ceea ce nu se aminteลte รฎn text este la fel de important cu ceea ce se spune. รn celelalte trei Evanghelii, se include o naraลฃiune รฎn care Isus este pe Munte ca Moise (ลi cu Moise!) ลi hainele lui au strฤlucit รฎn mod vizibil. รnsฤ Evanghelia dupฤ Ioan nu include o asemenea naraลฃiune, lucru care ne-ar surpinde dacฤ autorul s-a referit la o strฤlucire vizibilฤ atunci cรขnd a scris cฤ โam privit slava luiโ.
Spre sfรขrลitul Evangheliei dupฤ Ioan gasim scopul cu care a fost scrisฤ si este exprimat รฎn felul urmฤtor: aceste lucruri au fost scrise ca sฤ credeลฃi cฤ Isus este Cristosulโฆ Tot aลa cum ลtim anumite lucruri din surse antice despre Cuvรขntul sau logos-ul, tot aลa a existat o concepลฃie despre slava lui Mesia, unsul Domnului. Cele douฤ personaje din Israelul antic care au fost unse cu untdelemn รฎn mod simbolic au fost regele ลi marele preot. Dacฤ un evreu facea referire la โUnsulโ la singular, de obicei era vorba despre rege. Era vorba despre aลteptarea ca Dumnezeu sฤ punฤ din nou un urmaล de al lui David pe tron. Era vorba despre o restaurare a independenลฃei politice ale poporului. Era vorba despre o restaurare economicฤ naลฃionalฤ. Aceste aลteptฤri nu erau doar religioase ci ลi politice, naลฃionaliste ลi economice.
Este absolut necesar sฤ รฎnลฃelegem aceste lucruri ca sฤ ne dฤm seama cรขt de ciudatฤ a sunat proclamarea primilor creลtini cum cฤ Isus este Mesia รฎn urechilor contemporanilor lor. Imaginaลฃi-vฤ un grup care pretinde cฤ preลedintele ลฃฤrii nu este nici cel ales รฎn ultimile alegeri presidenลฃiale, nici oponentul sฤu, ci un alt om care nu de mult a fost pedepsit cu moartea fiind considerat un criminal. De obicei, dacฤ vorbim despre slavฤ, nu ne referim la aลa ceva. Aลa cฤ fel ลi fel de filozofi ar fi putut scrie ceea ce gฤsim รฎn primele 13 versete din Ioan. Dar asocierea pe care o face Evanghelia รฎntre Cuvรขnt ลi trup, sau mai literal carne, era surprinzฤtoare. Fie รฎn iudaism fie รฎn gรขndire elenicฤ, termenul carne avea conotaลฃie de slฤbฤciune, de ceva departe de perfecลฃiunea divinฤ. Iar ลtiind cฤ autorul a avut รฎn gรขnd carnea unui om crucificat, caracterul ลocant al mesajului Evangheliei devine ลi mai clar.
Gฤsim aceleaลi ideei exprimate ลi รฎn referirile la รฎnฤlลฃarea Fiului Omului. De trei ori รฎn Evanghelia dupฤ Ioan, citim cฤ Fiul Omului trebuie sฤ fie รฎnฤlลฃat ลi pe de o parte, รฎnฤlลฃare uneori este un sinonim pentru exaltare. Dar รฎn limba aramaicฤ, acelaลi cuvรขnt avea ลi sensul de a rฤstigni โ a ridica รฎn sens literal pe lemn. Aproape cฤ toลฃi creลtini au vorbit despre rฤstignirea ลi exaltarea lui Isus. Autorul acestei Evanghelii รฎnsฤ a gฤsit o metodฤ de a le รฎmbina รฎntr-o singurฤ expresie. Astfel el accentueazฤ paradoxul glorificฤrii lui Isus prin mijlocul crucii.
Oare de ce este important ca noi sฤ รฎnลฃelegem cฤ slava la care Evanghelia dupฤ Ioan se referฤ nu constฤ รฎntr-o aureolฤ vizibilฤ care l-a รฎnconjurat, sau cฤ nu se referฤ la succesul sฤu? Pentru cฤ dacฤ nu รฎnลฃelegem aceste lucruri, este posibil cฤ nu am fost confuntaลฃi รฎntr-adevฤr de provocarea crucii, de scandalul unui Mesia care suferฤ ลi moare.
Dificultatea acestor ideii nu este ceva care ne confruntฤ doar pe noi, privind de la o distanลฃฤ istoricฤ semnificativฤ. Uneori suntem ispitiลฃi sฤ credem cฤ dacฤ doar am fi putut cฤlฤtori prin timp, am putea merge รฎn primul secol, l-am vedea pe Isus cu ochii noลtri ลi nu am mai avea nici o รฎndoialฤ, am gฤsi rฤspunsurile la toate รฎntrebฤrile pe care le avem. A gรขndi รฎn felul acesta รฎnsฤ trece cu vederea faptul cฤ au fost oameni care l-au vฤzut pe Isus cu ochii lor, care l-au auzit cu propriile lor urechi ลi totuลi n-au crezut. Ca รฎn mai multe cazuri, cei care l-au cunoscut din copilฤrie nu au privit slava lui. Oamenii din satul sฤu natal l-au desconsiderat, iar familia lui la un moment dat au crezut cฤ ลi-a ieลit din miinลฃi. Astfel a privi slava lui este altceva decรขt doar sฤ-l priveลti. Faptul cฤ el a pฤrut a fi ordinar รฎn atรขtea privinลฃe i-a prevenit pe unii sฤ vadฤ รฎn el ceea ce a fost extraordinar.
Astfel cฤ provocarea mesajului creลtin este urmฤtoarea: Dacฤ eu l-aล fi vฤzut รฎn trup, oare aล fi privit slavฤ sau nu? Aล fi fost eu oare รฎntre cei care au cerut un semn? Sau aล fi spus รฎn schimb ca Petru, cฤ deลi nu รฎnลฃeleg tot ceea ce Isus a spus, recunosc cฤ n-am unde altundeva sฤ mฤ duc, pentru cฤ recunosc cฤ el are cuvintele vieลฃii veลnice?
Piedica cea mai mare care ne poate preveni de a privi slava lui este faptul cฤ ceea ce noi oamenii credem cฤ este glorios nu neapฤrat este privit aลa de Dumnezeu. Pavel a scris cฤ nebunia lui Dumnezeu este mai รฎnลฃeleaptฤ decรขt รฎnลฃelepciunea omului. Tot aลa ruลinea lui Dumnezeu, dacฤ putem spune aลa, umilinลฃa lui Dumnezeu, este mai plinฤ de slavฤ decรขt slava umanฤ. Dar este important sฤ รฎnลฃelegem cฤ slava lui este ลi altfel decรขt slava noastrฤ. Evanghelia ne spune cฤ slava lui Dumnezeu, รฎn primul secol, nu s-a gฤsit รฎn palatul lui Cezar sau รฎn alte locuri asemฤnฤtoare. Slava lui s-a gฤsit, spre surprinderea tuturor, pe drum spre cruce.
Prologul Evangheliei dupฤ Ioan se axeazฤ pe Cuvรขntul fฤcut trup, Isus Hristos. รn scrisorile lui Pavel, citim cฤ acelaลi Duh care a fost รฎn Hristos acum locuieลte รฎn noi ลi cum cฤ noi suntem trupul lui Hristos. Aลa cฤ provocarea mesajului Evangheliei dupฤ Ioan nu este doar sฤ-l privim pe Isus รฎntr-un anumit fel, dintr-o anumitฤ perspectivฤ, ci sฤ ne aลteptฤm ca Dumnezeu sฤ lucreze รฎn ลi prin noi รฎn mod asemฤnฤtor. ลi astฤzi oamenii au nevoie sฤ priveascฤ slava lui, dar dacฤ n-o pot vedea รฎntr-o oarecare mฤsurฤ รฎn vieลฃile noastre, unde o vor putea vedea? Noi ca ลi creลtini urmฤm pe unul respins de lume ลi privim slava lui Dumnezeu tocmai acolo. Iar atunci cรขnd รฎnลฃelegem cฤ slava lui Dumnezeu este fฤcutฤ perfectฤ prin slฤbฤciune, lucruri minunate se pot รฎntรขmpla.










