CE A ÎNVĂȚAT ISUS DE LA FEMEI

Din catalogul editurii Humanitas, toamna 2023:

James F. McGrath pune o întrebare care cu siguranță că îi va scandaliza pe unii cititori. Isus, Fiul lui Dumnezeu întrupat, Învățătorul prin excelență, Atotștiutorul, cel care a venit să-i învețe pe oameni calea mântuirii, să aibă ceva de învățat de la oameni? Și, mai ales, de la femei? Autorul pornește de la premisa că Isus a fost om adevărat, personaj istoric real, împărtășind condiția umană, dezvoltându-se și acumulând cunoștințe ca orice alt om. Deși a trăit în contextul socio-cultural al vremii sale, marcat de un misoginism mai mult sau mai puțin difuz, el s-a delimitat de acesta, scandalizându-și adeseori contemporanii. Discipolii săi și-au exprimat în mai mule rânduri uimirea că Rabbi purta discuții teologice cu femeile (unele chiar „păcătoase“ sau de altă religie).
Și mai smintitor a fost faptul că a primit și femei în rândul ucenicilor săi. Volumul trece în revistă interacțiunea lui Isus cu douăsprezece femei. Autorul valorifică textele din Noul Testament, dar recurge și la alte surse, precum textele apocrife, și nu ezită să-și lase frâu liber imaginației. Cartea are și o doză de ficțiune, asemenea unei biografii romanțate, însă încearcă să reconstituie cât mai fidel lucrurile, fără să devieze înspre fantastic sau senzațional.

James F. McGrath

CE A ÎNVĂȚAT ISUS DE LA FEMEI

Traducere din engleză de Radu Cucuteanu

MARIA: CE A ÎNVĂȚAT ISUS DE LA MAMA SA

Maria către Elisabeta, salutări, dragă verișoară! Îți scriu fiindcă tocmai ne-am întors dintr-o vizită la fiul tău Ioan, la Iordan, și am trimis vorbă mai devreme, pentru că speram să ne oprim să te vedem pe drumul de întoarcere, dar împrejurările nu ne-au îngăduit. Ioan arată bine, iar numărul celor care s-au adunat să-l asculte și să treacă prin cufundarea în apă a fost uluitor.

Am dus întreaga familie să cunoască acest fel de cufundare. Cât pe ce să nu fi fost toți. Isus s-a oferit să rămână acasă, să lucreze și să se îngrijească de cele trebuincioase. Când am stăruit, a spus că nu era convins că e nevoie să fie botezat. Dintotdeauna ne-am învățat copiii să prețuiască ce se întâmplă la templu, nu numai fiindcă au rude care sunt preoți, ci și fiindcă așa ne învață Tora. Nu mă mir că sunt tulburați, pentru că acum ascultăm de cineva care spune că apa cursă din rai poate purica la fel de bine ca sângele animalelor. Unii dintre noi am fost de față când Ioan și Zaharia s-au certat pe tema asta, iar copiii mei își respectă unchiul și vârsta lui mai mult decât credința vărului lor. I-am învățat să-i cinstească pe cei în vârstă, așa că și asta i-a tulburat. Dar chiar Tora ne arată că cei mai în vârstă nu au întotdeauna dreptate, chiar dacă sunt mai înțelepți decât cei tineri. Și nici tinerețea nesăbuită și năvalnică
nu se înșală de fiecare dată, chit că mă tem de ce s-ar putea întâmpla acum, când Ioan pare să fi început să înfrunte și faima altor
oameni, nu doar pe cea a tatălui său.

Cu toată șovăirea de la început, Isus a trăit o adevărată schimbare prin botezul lui Ioan. Când a ieșit din apă, s-a coborât peste el unul dintre porumbeii atât de obișnuiți pe valea râului. Amândoi, și el, și Ioan, au văzut un semn în asta. Isus a trecut de la șovăială la hotărârea de a rămâne ucenic al lui Ioan. După cum știi, ucenicia începe cu o perioadă de post. Lui Isus îi place să mănânce, dar mi-am dat seama că a fost schimbat de trăirea aceasta chiar mai mult decât noi. Cufundându-se în apă, în timp ce Ioan vorbește despre milostivirea divină și despre râul vieții care izvorăște din sfântul Ierusalim ceresc al lui Dumnezeu, trăiești ceva ce eu nu am trăit niciodată în toți anii mei de mers la templu. Asta sigur arată că Ioan are dreptate în ceea ce predică, nu?

Iosif a sperat dintotdeauna ca măcar unul dintre fii săi să aibă chemarea de rabin. Are destui fii care să continue afacerea familiei, chiar dacă o parte dintre ei ar urma alte îndeletniciri. De mult timp m-am gândit că Isus ar un învățător deosebit de bun. Are cu adevărat darul de a povesti. L-a moștenit din partea noastră, a familiei. Sunt fericită că, dacă ar fi să se pregătească să devină învățător, asta va la picioarele dragului său văr, învățând despre Împărăția lui Dumnezeu, deși amândouă știm cât de primejdioase sunt timpurile astea pentru cei care vorbesc despre asemenea lucruri.

Tatăl lui Iosif a crezut dintotdeauna că familia sa, fiind urmașă a lui David, va crește din nou într-o bună zi și va cârmui Israelul. Eu cred că, atunci când se va arăta brațul lui Dumnezeu, El îi va ridica pe toți cei care au fost asupriți de cei bogați și puternici. Știu că și tu crezi la fel și că Ioan a învățat de la tine aceste lucruri. Dacă l-ar fi ascultat numai pe Zaharia, i-ar fi sprijinit pe cei care acum stau pe scaune semețe și au putere, mai ales pe preoți și multele și scumpele jertfe care îi împovărează cel mai mult pe săraci. Sunt foarte mândră de fiul tău, cum știu că și tu sigur ești.

Îți voi scrie mai multe după ce îmi răspunzi. O să am grijă ca, atunci când fiul meu Iacob îți aduce și îți citește scrisoarea asta, să nu fie de față și Zaharia. Și așa este deja mânios pe Ioan și pe tine, pentru că îl sprijini. Mă tem că el crede că tu ți-ai înduplecat și rudele, iar asta ar căsca între noi o prăpastie de netrecut. Cu siguranță nu vreau să vă sporesc dezbinarea. Am să trimit și niște pește sărat, pâine și măsline. Te rog, împarte-le cu Imma și Rebeca cum poți mai bine, dacă nu ai tu nevoie de ele pentru casa ta. Dacă ai cumva sirop de curmale de care nu ai nevoie, ți-aș fi recunoscătoare dacă ai putea să-mi trimiți din el când se întoarce Iacob acasă. Are treabă la Ierusalim și poate să treacă pe la tine atât la dus, cât și la întors, dacă ți-e mai ușor așa.

Dumnezeu să vă binecuvânteze, pe tine și pe întreaga ta familie.

Într-un fel, Maria ar trebui să fie în mod evident punctul de plecare în explorarea a ce, când și cum a învățat Isus de la femei. S-au realizat descrieri pline de o imaginație minunată, precum
filmul Mary, Mother of Jesus, în care Maria este prezentată drept autoarea parabolelor. Sunt povești pe care i le-a spus lui Isus când era copil, pe care el le-a refolosit cu succes mai târziu în viață. Filmul îl înfățișează și pe Iosif, care, pe patul de moarte, vorbind despre Isus, îi spune Mariei: „Tot ce este el acum, tu l-ai făcut“. Totuși, pentru istorici este mai greu de definit influența mamei lui Isus asupra valorilor și cuvintelor lui. Orișicum, Maria este cea de la care pornim în mod firesc în explorarea a ceea ce a învățat Isus de la femei, deoarece influența mamei asupra copilului o precedă pe cea a oricărui alt om. După cum am subliniat în introducere, dacă nu se dorește să i se nege lui Isus natura omenească (lucru pe care de fapt mulți îl fac în practică, dacă nu în teorie), se poate presupune că, fără nici o discuție, Isus a învățat de la mama lui. Desigur, asta nu înseamnă că nu vor fi discuții. Când ele reies din susținerea acestei idei care pare foarte simplă, atunci pot ajuta în delimitarea unei zone ce merită examinare în anumite sisteme teologice. Influența Mariei asupra lui Isus nu poate fi pusă la îndoială în mod serios de nimeni dintre cei care acceptă că el a fost, istoric vorbind, om. Totuși, aceasta nu înseamnă că putem arăta precis cum l-a influențat mama sa și în ce moduri. Rezolvarea problemei impune o examinare atentă a ceea ce știm despre Maria, despre Isus, despre Iosif și despre frații lui Isus. Impune de asemenea o cântărire a dovezilor pe care le avem din izvoarele antice asupra rolurilor pe care le jucau de obicei mamele, nu doar în creșterea copiilor, ci și în educația lor, căutând să surprindem întreaga gamă a diversității din această zonă. Pentru cei îngrijorați de întrebările istorice, în continuare ne vom situa în zona necunoscutului. Pentru cei care se mulțumesc să rămână la reprezentarea literară a Mariei în Noul Testament și în literatura creștină timpurie, imaginea devine repede destul de concretă. În acest capitol vom încerca să păstrăm un echilibru just între aceste două aspecte, concentrându-ne asupra a ceea ce ne spun izvoarele cele mai timpurii despre Maria și fiind precauți, la nivel istoric, fără a ne permite să fim blocați de faptul că o serie de posibilități ispititoare lasă
mult loc pentru îndoială și întrebări fără răspuns.

Maria nu este doar punctul de plecare natural, ci și cel necesar, într-o carte cu acest subiect. Pentru cei care au probleme în a accepta că Isus a învățat de la alții, rolul unei mame evreice din Mediterana primului secol pune în lumină chiar problema centrală. Abundă relatările apocrife în care Isus începe să vorbească de la naștere sau în care merge la școală doar pentru a preda
învățătorilor săi. Totuși, acceptarea acestor relatări drept istorie – în esența lor, dacă nu în detaliile exacte – înseamnă să negăm pe deplin natura omenească a lui Isus. Prin urmare, înainte de a ajunge la întrebarea ce ar fi putut învăța Isus de la bărbați și/sau femei când era mai mare, trebuie să începem cu femeia despre care putem crede cu destulă îndreptățire că e cea care l-a auzit pe Isus scoțând primul său cuvânt și care a fost responsabilă mai mult ca oricine altcineva de creșterea lui. Asta ridică o întrebare importantă despre ce ar trebui să facă istoricii când se lovesc de tăcerea izvoarelor istorice. Dacă nu avem informații, oare ar trebui să umplem tăcerea cu ceea ce era firesc, presupunând că dacă ceva nu a fost amintit, cel mai probabil nu s-a considerat necesar să fie menționat deoarece nu era nimic ieșit din comun? Această problemă apare adesea legată de întrebarea dacă Isus a fost căsătorit. Dacă Noul Testament nu spune că a fost, ar trebui să presupunem că nu o face deoarece era ceva obișnuit (prin urmare, era căsătorit) sau nu o face pentru că nu era nici o soție de amintit (chiar dacă ne putem gândi că era de așteptat ca statutul său de celibatar s㠏 fost observat și comentat)? Ambele poziții își au susținătorii.

Cel mai bun test pentru a vedea dacă cineva ia în serios sau nu natura omenească a lui Isus, indiferent ce ar crede despre el, este imaginea prunciei și a copilăriei sale. Oamenii și-l pot închipui pe Isus adult ca Dumnezeu îmbrăcat ca un om, purtând trup omenesc ca să interacționeze cu umanitatea și se conving singuri că nu îi neagă umanitatea. Dar tot ei aduc în discuție prima copilărie a lui Isus, și lucrurile devin neplăcute. Dacă cineva întreabă dacă Dumnezeu a avut un scutec murdar care trebuia să fie schimbat sau a fost învățat să rostească primele cuvinte, acela fie va trebui să se repeadă cu capul înainte acolo unde unele Evanghelii apocrife abia așteaptă să ajungă, fie își va da seama că ceva nu e în ordine în privința felului în care îl vede pe Isus.

Când vine vorba de informații istorice concrete privind lucrurile pe care Isus le-a învățat de la mama lui, de fiecare dată ne vom găsi în poziția de a dori să fi avut mai multe informații decât avem. Când scriem biografia unei persoane de azi, întrebăm despre relația cu părinții, cum a fost crescută etc. Considerăm influența mamei și relația dintre ea și persoana celebră drept informații vitale dacă vrem să o înțelegem. Nu la fel stau lucrurile cu biografiile anticilor. Orișicum, dacă acceptăm cu totul statutul lui Isus de om, atunci putem fi siguri că Maria l-a învățat toate lucrurile pe care le învață un copil de la mama sa, dacă nu și mai mult.

Cea mai cunoscută rugăciune a lui Isus, „facă-se voia ta“, fie că avem în minte propria-i exprimare deznădăjduită în Grădina Ghetsimani, fie că ne gândim la indicațiile date discipolilor săi, nu este prea departe de cea a Mariei, „Fie mie după cuvântul tău“ (Luca 1:38). Margaret Hebblethwaite și-o închipuie pe Maria învățându-l pe Isus să se roage pentru lucruri anume, precum „Facă-se voia ta“ și „Vie împărăția ta“. Nu vom ști niciodată dacă așa s-au întâmplat lucrurile, dar reacția instinctivă de a le crede întru totul plauzibile sau, dimpotrivă, greu de acceptat poate să ne spună multe despre cum vedem noi ambele persoane, pe Isus și pe mama sa.